Excursie cu maşina la Capul Nord (Norvegia)

Durata: 1 – 11 iulie 2005

Traseu: România – Ungaria – Slovacia – Polonia – Lituania – Letonia – Estonia – Finlanda – Norvegia – Suedia – Danemarca – Germania – Cehia – Slovacia – Ungaria – România

Lungime totală: aprox. 8.900 km

O călătorie până la Capul Nord presupune consum de timp, eforturi financiare şi o oarecare aventură în necunoscut. Publicând acest jurnal de călătorie, dorim ca informaţiile prezentate să fie utile şi altor vizitatori din România.

VINERI, 1 IULIE 2005

Am plecat la ora 22.00 din Braşov, 2 persoane, cu maşina, spre vama Borş. Am estimat de pe hartă lungimea totală a traseului la 9.000 – 10.000 km şi am plănuit să parcurgem cam 1.000 km pe zi.

SÂMBĂTĂ, 2 IULIE 2005

În jurul orei 3.30 am intrat în vama Borş, iar pe la ora 4.00 în Ungaria. La ora 7.30 am ieşit in Ungaria şi am intra in Slovacia, unde ne-au fost verificate paşapoartele timp de aprox. 40 de minute! Trecerea în Polonia a durat foarte puţin şi nu am întâmpinat probleme. Am urmat traseul Rzeszow – Lublin – Bialystok – Augustow şi am ajuns la Kaunas (Lituania) în jurul orei 21.00. Intrarea în Kaunas este destul de încâlcită şi a necesitat cam o jumătate de oră de căutări. În centrul oraşului am găsit 3 hoteluri, toate de 3-4 stele. La unul din ele, o cameră dublă costă 86 euro pe noapte. Am găsit la marginea oraşului un motel (în lituaniană „Motelis”) cu 61 de euro pe noapte.

Lituania

DUMINICĂ, 3 IULIE 2005

Pentru cazarea la hotel, sunt acceptate plăţi în euro, însă nu se acceptă monede; restul se primeşte în bani lituanieni (litai, 1 litu = 3,04 Eur). Într-o asemenea situaţie, dacă nu intenţionaţi să faceţi cumpărături în Lituania, puteţi folosi restul spre exemplu pentru a alimenta cu benzină (1 litru de benzină costă aprox. 3 Litai = 1 Eur). Aproape toate benzinăriile sunt Luk Oil. Am plecat pe la ora 10.30 din Kaunas. Pentru a ajunge pe şoseaua care duce mai departe, spre Panevezys, trebuie să mergeţi mai întâi spre Klaipeda. Drumul se ramifică apoi spre Panevezys. Ca şi în Polonia, şoselele din ţările baltice sunt foarte bune.

Am urmat direcţia Riga – Pärnu – Tallin. Pe şoseaua situată de-a lungul litoralului leton, mersul cu viteză este imposibil în timpul zilei şi vara pe vreme însorită, din cauza abundenţei de turişti care vin la plajă şi a numeroaselor hoteluri, căsuţe de vacanţă etc. Am constat şi că acest lucru nu este recomandabil, atunci când am fost opriţi de poliţie pentru depăşirea vitezei legale. Din fericire pentru noi, acolo există şi posibilităţi de negociere.

Peisajul din Estonia diferă sensibil de cel din Lituania şi Estonia. Localităţile par mult mai rare şi se merge foarte mult prin păduri de fag. Limba vorbită diferă esenţial de lituaniană şi letonă, iar relicvele sovietice par a fi ceva mai rare.

Localitate în Estonia

Faţă de ţările vest-europene, în toate cele 3 ţări baltice se observă absenţa „societăţii multiculturale”.

Am ajuns la Tallin în jurul orei 18.30. Ne-am îndreptat spre port, unde există 4 „terminale” pentru îmbarcare spre Finlanda.

Terminal în portul din Tallin

La primul ghişeu am aflat că nu mai există bilete pentru feribot decât în seara zilei următoare. Am sunat în ţară şi am aflat că, pentru a ocoli prin Rusia, avem nevoie de viză. Ocolul prin Sankt Petersburg ar fi însemnat cam 500 – 600 de km în plus. Am observat apoi că există mai multe linii care oferă transport între Tallin şi Helsinki. În cea de-a doua clădire, am găsit ghişeele mai multor societăţi de transport. Una dintre ele mai avea bilete pentru ora 22.00, însă numai pentru persoane, nu şi pentru maşini. În final, am reuşit să găsim bilete la firma Silja Line, pentru ora 22.00. Transportul pentru 2 persoane + maşină costă cam 100 – 105 euro. Se plăteşte în moneda locală (coroane estone). În aceeaşi cădire există şi case de schimb valutar, deschise până la ora 24.00 (ora la care se închide şi clădirea).

Pe feribot, maşinile se parchează în spaţiul amenajat special în partea de jos, după care pasagerii pot ocupa locurile dorite în sala pasagerilor, fără a urca pe punte.

Călătoria durează 1 oră şi 40 de minute.

Între Tallin (Estonia) şi Helsinki, la ora 23.00

La ieşirea cu maşina de pe feribot, în Helsinki, fiecare maşină trece printr-un filtru de poliţie unde toţi şoferii sunt obligaţi să sufle în fiolă, pentru măsurarea alcoolemiei! Am observat ulterior – lucru cunoscut până atunci din auzite – că restricţiile privind consumul de alcool sunt foarte drastice în ţările nordice.

LUNI, 4 IULIE 2005

Cam pe la ora 24.00 am intrat în prima benzinărie din Helsinki ca să alimentăm. Peste rafturile cu bere era aşezat un grilaj de fier cu lacăt!

Preţul benzinei în Finlanda este cam 1,24 Eur/litru. Moneda este Euro.

Am plecat mai departe spre nord, fără să căutăm cazare, pe direcţia Lahti – Jyväskylä – Oulu.

Popas în Finlanda

În această perioadă, noaptea este luminată permanent de soarele aflat puţin sub orizont. Dormitul în maşină prin parcări se practică intens în zonă. Probabil că este ceva obişnuit, având în vedere distanţele lungi dintre oraşe. Am ajuns în oraşul cu simpaticul nume Oulu cam pe la 9 dimineaţa, după o oră de somn într-o parcare-popas. Port la Golful Botnic, Oulu seamănă într-o oarecare măsură cu Sulina prin aspectul centrului său vechi, cu căpitănia portului transformată în bazar şi mulţimea de tarabe cu suveniruri. Clădirile noi sunt amplasate la periferii, printre spaţii verzi întinse, lacuri şi canale de navigaţie. Este un loc foarte plăcut, în care orice concediu nu poate lăsa decât cele mai bune impresii.

Biserică ortodoxă în Oulu

Căpitănia portului din Oulu

Pe la ora 11.00 am plecat mai departe spre Rovaniemi, oraş situat pe Cercul Polar, de unde începe teoretic Laponia. La ieşirea spre nord există parcul lui Moş Crăciun, loc destul de puţin vizitat vara, judecând după cele câteva maşini şi parcarea prăfuită de la intrare. Am traversat Laponia întâlnind ceea ce ne aşteptam mai puţin: puzderie de muşte şi ţânţari, care încep să te chinuiască imediat ce faci un popas în aer liber. Este o regiune impresionantă şi stranie, cu multe lacuri, vegetaţie pitică şi conifere, localităţi formate din câteva case afundate în pădure, un magazin şi uneori o benzinărie.

La pescuit în Laponia

Am oprit la o benzinărie din Ivalo, unde am constatat că numărul de înmatriculare al maşinii era acoperit aproape complet de insecte strivite. Temperatura era de 27°C. Ca informaţie pentru eventuale defecţiuni la maşină, în Kaamanen există un service auto, asemănător cu atelierele de la noi. De aici se poate urma drumul la stânga spre Karigasniemi, drum care scurtează cam 140 de km faţă de traseul indicat pe hartă ca principal. Se pare că şoseaua a fost de curând refăcută. Drumul până la graniţa cu Norvegia are pante ascendente şi descendente succesive cu diferenţe de nivel foarte mari, cam de 20 m, ultimul asemenea „val” având o diferenţă de nivel enormă, de peste 100 m. Aproape de intrarea în Norvegia, câţiva localnici făceau plajă pe malul râului la ora 22.00.

Pe drum se întâlnesc frecvent grupuri de 2-5 reni sau chiar turme întregi. Semnele făcute cu farurile de şoferii de pe contrasens înseamnă fie că ai uitat să aprinzi farurile (obligativitate şi pe timpul zilei în toată Scandinavia şi ţările baltice), fie că există reni pe şosea şi trebuie să încetineşti pentru a nu provoca accidente.

Reni pe şosea în Finlanda

La graniţa cu Norvegia nu ne-au fost controlate actele. Existau nişte semafoare puse pe verde şi nu am fost opriţi de nici un funcţionar. În prima localitate am dat de un şantier general şi am reuşit să găsit cu greu drumul bun, după ce am cerut informaţii de la un şofer de salvare. A urmat apoi un drum destul de pustiu cam de 100 km, cu restricţii de circulaţie impuse de armată şi cu baze militare, iar pe la ora 23 am ajuns în Lakselv, unde am poposit la hotel. Preţul „special” al unei camere duble este de 835 de coroane norvegiene (aprox. 110 euro).

Faţă de peisajul obişnuit din Laponia, munţii înalţi dau zonei un aspect impresionant. La ora 24.30 era lumină, însă soarele era acoperit parţial de nori. Câţiva copii se plimbau cu bicicletele. Hotelul este amplasat înainte de intrarea în localitate. Există şi un aeroport, nu am aflat dacă este strict militar sau şi civil, precum şi un camping cu căsuţe pentru cazare.

Lakselv, la ora 00.30

În această perioadă, este ziuă continuu. La hotel nu se acceptă plăţi în euro. Ni s-a cerut să mergem a doua zi la bancă pentru a schimba bani.

De la Kaunas (Lituania) până în Lakselv, harta indică aprox. 1.900 km. Am parcurs traseul cam în 36 de ore, incluzând 3 ore de aşteptare în Tallin şi traversarea de 2 ore cu feribotul între Tallin şi Helsinki.

MARŢI, 5 IULIE 2005

Pentru cine nu vine pregătit cu valuta respectivă, singura modalitate de a schimba bani în Norvegia şi Suedia este la bănci. Un euro valorează aproximativ 7,75 coroane norvegiene. Pentru schimbarea unor sume cuprinse între 50 şi 400 de euro, în Norvegia ne-au fost reţinute comisioane între 20 şi 50 de coroane.

Din Lakselv până la Capul Nord sunt aprox. 190 km (informaţie de pe indicatoarele rutiere). Pe măsură ce te apropii de Capul Nord, întâlneşti tot mai mulţi reni pe şosea sau pe marginea drumului. Peisajul este de o frumuseţe unică. Nu am văzut niciodată ceva asemănător.

Capul Nord se află pe o insulă, pe care mai sunt câteva mici localităţi. Şoseaua spre insulă trece printr-un tunel pe sub mare, lung de aprox. 6 km. Atât la dus, cât şi la întors, se plăteşte o taxă de 186 coroane. Pentru a intra în parcarea de la Capul Nord, se plăteşte o taxă de 380 coroane. Aşadar, trebuie să aveţi pregătiţi cam 100 de euro în coroane norvegiene pentru a ajunge la destinaţie.

În apropiere de Capul Nord există multe posibilităţi de cazare, inclusiv un complex hotelier situat cam la 20-30 km distanţă spre sud.

Aşezare în apropiere de Capul Nord

Cu 50 km înainte de Capul Nord

Aşezare de tip lapon (turistică)

La ora prânzului, erau cam 100 de vizitatori. Unele persoane păreau să stea aici de mai multe zile, probabil pentru a admira soarele de la miezul nopţii. Majoritatea maşinilor erau din Norvegia şi Germania, iar câteva din Suedia, Olanda, Franţa şi Italia (am observat şi 3 motociclişti din Rusia). Din Europa de est, nu am văzut decât o maşină din Cehia.

Complexul de aici cuprinde:

1. Parcare (în care staţionau foarte multe rulote).

2. Intrarea principală în construcţiile din subteran.

3. O piatră memorială, ridicată de regele Oskar al II-lea al Norvegiei şi Suediei în 1873.

4. Un monument numit Copiii Pământului, construit în 1989,

iar în subteran:

5. Birou de informaţii.

6. Toalete şi telefoane publice (telefoanele funcţionează numai cu cartele care se pot procura de la magazinul de suveniruri).

7. Lift.

8. Sală de cinema, în care rulează de câteva ori pe zi un film de spre Capul Nord.

9. Un tunel de aproximativ 100 m cu vitrine şi figuri tematice tridimensionale despre istoria Capului Nord.

10. O terasă betonată, sub nivelul platformei, cu vedere spre nord şi intrare din tunel.

11. O capelă (St. John’s chapel) „ecumenică”.

12. Muzeul Thai, deschis în 1989, în memoria regelui Chulalongkorn al statului Siam (astăzi Thailanda), care a vizitat Capul Nord în 1907.

13. Restaurant.

14. Cafe-bar.

15. Magazin de suveniruri.

16. Oficiu poştal.

17. Sală panoramică.

18. Monumentul emblematic al Capului Nord, reprezentând un glob pământesc.

Monumentul din metal de la Capul Nord

Peisaj la Capul Nord

Capul Nord văzut de la distanţă

Construcţie pe platforma de la Capul Nord

Fazele soarelui în timpul verii polare

Distanţa între Braşov şi Capul Nord, citită pe kilometrajul maşinii este de 3.780 km.

Am stabilit traseul de întoarcere prin Norvegia. După popasul de 3 ore la Capul Nord, am pornit pe drumul de întoarcere, cu destinaţia Lübeck (Germania) şi cu intenţia de a parcurge cei aproape 3.000 de km până în oraşul german cât mai repede, pentru a nu risca să ne epuizăm resursele financiare (pentru exemplificare, câteva preţuri uzuale în Norvegia: un pachet de ţigări 9-10 euro, un kilogram de roşii 4-5 euro, un bidon de apă minerală 1,5-2 euro, o cutie de bere 3-4 euro, 1 litru de benzină 1,5-1,6 euro).

Dacă vremea este însorită – şi mulţumim bunului Dumnezeu, am prins o vreme cum nu se putea mai bună –, condusul pe timpul nopţii este facilitat de lumina permanentă. Distanţele prin Norvegia sunt enorme; am mai constatat că planificarea unor etape de 1.000 km pe zi în această zonă este o eroare gravă.

MIERCURI, 6 IULIE 2005

A conduce într-o noapte cu soare orbitor poate fi o plăcere deosebită.

La ora 1 noaptea

La ora 2 noaptea

Între Capul Nord şi Narvik

Către dimineaţă abia am ajuns aproape de Narvik, unde am observat un indicator cu distanţa până la finalul etapei de drum planificate: Trondheim 922 km. Nu era chiar foarte încurajator, motiv pentru care am dormit o oră într-o parcare. La 80 km sud de Narvik, şoseaua se termină brusc, pentru că urmează o trecere cu feribotul, între Skarberget şi Bognes. Acesta tocmai plecase de câteva minute. Există un panou care indică graficul orar; următorul era în jurul orei 10, adică peste o oră şi patruzeci de minute. Biletul pentru o maşină şi 2 persoane costă 103 coroane şi este eliberat de un casier care trece pe la toate maşinile. Traversarea durează cam trei sferturi de oră, timp în care, de pe punte, se poate admira peisajul.

Feribot între Skarberget şi Bognes

Feribot între Skarberget şi Bognes

Şoseaua trece apoi printr-o serie de tuneluri.

Pe 1.500 de km se întinde o natură de o frumuseţe excepţională, încât e nevoie de o remorcă întreagă de filme foto şi casete video pentru a putea surprinde tot.

Râu în apropiere de Mo-i-Rana

Cu câţiva kilometri înainte de Trondheim, am poposit la un motel (localitatea se numeşte Hommelvik). Preţul unei camere duble este tot de 800 coroane (ceva peste 100 euro). Am avut surpriza să primim o cameră de patru persoane (în care nu mai era, bineînţeles, nimeni). În zona oraşului Trondheim există cel puţin 4 posturi de filtrare pe şosea, unde se plăteşte o taxă cuprinsă între 10 şi 20 coroane, taxă a cărei semnificaţie nu am înţeles-o. Este bine să aveţi monede pregătite, pentru a le arunca într-o pâlnie special pregătită şi a putea trece dincolo de barieră.

Între Capul Nord şi Trondheim am parcurs aproximativ 1.600 km.

JOI, 7 IULIE 2005

După Trondheim, se părăseşte zona fiordurilor şi drumul nu mai este spectaculos. Am mers pe direcţia Lillehammer – Oslo, am intrat în Suedia (nu există control de graniţă şi se mai plăteşte o taxă de 2,20 euro) şi am poposit la Uddevalla, un port foarte simpatic, unde există cel puţin 4 hoteluri. În prealabil, am încercat în alte trei oraşe mai mici să găsim o cameră, însă toate hotelurile erau pline. O cameră dublă costă 800 de coroane; pentru că nu am avut coroane, am plătit 100 euro. Am primit un apartament foarte arătos, care poate găzdui 4 persoane. În Suedia se poate plăti în euro, însă nu peste tot. Am fost sfătuiţi la hotel să schimbăm bani a doua zi la o bancă, ca să avem, pentru siguranţă, coroane suedeze.

Am parcurs cam 740 km, destul de puţin faţă de plan, însă nevoia de odihnă s-a făcut simţită. O mare parte din drum este pe autostrăzi „cu o singură bandă pe sens”!

VINERI, 8 IULIE 2005

Rata de schimb euro – coroane suedeze este cam 1/9,26. Banii se schimbă tot la bănci, ca şi în Norvegia. Pentru 100 euro, banca îşi opreşte un comision de 30 coroane.

Am plecat spre Lübeck pe direcţia Göteborg – Malmö – Copenhaga – Rødby. Se pot parcurge distanţe lungi, pentru că sunt autostrăzi. Nu se plătesc taxe de autostradă. Între Malmö şi Copenhaga se trece pe un pod de aprox. 10 km. Taxa este de 235 coroane suedeze şi se poate plăti şi în euro. Pentru că nu am avut destule coroane suedeze, i-am spus flăcăului de la ghişeu că plătesc restul în Euro. Mi-a cerut încă 10 euro, fără să-mi dea chitanţă. Ulterior, am făcut un calcul în minte şi mi-am dat seama că mai aveam de fapt de plătit încă 5, nu încă 10.

Din Rødby am mers spre Rødbyhavn (portul Rødby), de unde se ia feribotul spre Puttgarden (Germania). Am aşteptat cam o oră. Mulţi danezi, suedezi şi norvegieni vin la sfârşit de săptămână în Germania cu un singur scop: să bea. Lucru de înţeles, dacă luăm în considerare că în ţările lor, la magazine, singura băutură alcoolică ce se vinde este berea, şi aceea la preţuri mult mai mari decât în Germania.

Traversarea durează cam o oră şi jumătate şi costă 395 coroane daneze sau 53 euro (pentru două persoane + maşină). Se poate urca pe punte, iar preţurile restaurantului sunt foarte accesibile. Între Puttgarden şi Lübeck sunt cam 100 km.

Am încheiat etapa în Lübeck, după aprox. 860 km.

SÂMBĂTĂ, 9 IULIE 2005

Repaus în Lübeck, la prieteni.

DUMINICĂ, 10 IULIE 2005 – LUNI, 12 IULIE 2005

Am plecat din Lübeck duminică înainte de prânz şi am ajuns în Braşov luni după amiază. La câţiva kilometri de vama Borş, în Ungaria, am primit o amendă de 2.000 forinţi (cam 8,5 euro), pentru că aveam aprinse farurile de ceaţă!

De la Capul Nord până în Braşov sunt aproximativ 4.800 - 4.900 km.

Ca informaţii cu caracter general:

Distanţă totală: aprox. 9.000 km (4.000 dus – prin Finlanda, 5.000 întors – prin Norvegia)

Cheltuieli: aprox. 2.000 Eur (în condiţii de economii destul de stricte)

Timp: 11-12 zile.